Ultima actualizare: 25 mai 2008

(Râpa Roşie – 21.03.08) 
În data de 21 martie am efectuat o deplasare în localitatea Sebeş, judeţul Alba, în scopul culegerii unor informaţii de teren privind aspectul vernal1 al vegetaţiei prezentă în rezervaţie, ca o activitate în cadrul proiectului început la 1 sept. 2007. Descrierea traseului efectuat:
·        deplasare în localitatea Sebeş şi ulterior în Rezervaţia Răpa Roşie.
·        acces in păduricea de la baza peretelui, în scopul colectării de material botanic
·        urcare la nivelul superior prin capătul dreapta (limita sudică) a rezervaţiei
·        parcurgerea în totalitate a lungimii rezervaţiei pe desupra
·        coborâre pe capătul stâng (nordic) 

Tipurile de ecosisteme analizate sub aspect vernal se prezintă astfel:

Se întâlnesc în partea inferioară (ocupând şi versanţii torenţilor), superioară (la limita cu abruptul) şi la capătul sudic al rezervaţiei.  Aspectul vernal este caracterizat prin deschiderea mugurilor şi începutul apariţiei frunzelor. Fenologia acestora diferă în funcţie de specie şi de expoziţie. S-au identificat arbori şi arbuşti cu caracter xero-mezofil şi mezofil printre care enumerăm: Acer campestre L. (Fig.1), Carpinus betulus L., Quercus robur L., Sambucus nigra L., Viburnum lantana L., Euonymus europaeus L. Cornus sanguinea L.. O notă deosebită este împrimată de prezenţa a două specii de arbori mult diferite sub aspectul provenienţei şi implicit valorii conservative: stejarul pufos (Quercus pubescens Willd.), specific arealelor de silvostepă din Podişul şi Câmpia Transilvaniei, şi salcâmul (Robinia pseudacacia L.),  specie exotică introdusă în scop productiv şi ameliorativ, având totodată un efect distrugător asupra florei spontane prin îmbogaţirea excesivă a solului în azot.

Fig.1 Trunchi de jugastru (Acer campestre L.)

Covorul ierbaceu este împestriţat cu următoarele specii cu înflorire prevernală, specifice pădurilor, în majoritate geofite, indicând existenţa unor scurte perioade de vegetaţie datorită menţinerii pe durată limitată a condiţiilor ecologice favorabile, şi totodată lipsei concurenţei cu alte specii din acest interval: Viola mirabilis L. (Fig.9), Corydalis solida (L.) Clairv. (Fig.2), Ranunculus ficaria L., Mercurialis perennis L. (Fig.7), Pulmonaria officinalis L., Primula veris L. (Fig.6).

 Cele mai frecvent întâlnite specii au fost dediţelul (C. cava) şi viorelele (V. mirabilis).

Fig.2 Brebenel (Corydalis solida (L.))

2. Tufărişuri a.                  Cele localizate în partea inferioară a suprafeţei protejate, sunt în mare lor majoritate edificate de două specii, în diferite proporţii de participare: Crataegus monogyna Jacq. şi Rosa canina L. Sporadic, în staţiuni cu soluri reavene şi fertile acestea adăpostesc în stratul ierbos o specie denumită ceapa ciorii (Gagea pratensis (Pers.) Dumort.), înflorită în această perioadă (III-IV).b.                 Sectorul superior este ocupat pe unele porţiuni de tufărişuri deporumbar (Prunus spinosa L.) şi păducel (Crataegus monogyna Jacq.), cu caracter mai xerofil decat cele precenente. Viitoarele cercetări din lunile estivale se vor axa pe încadrarea lor cenotaxonomică.

c.                 Marginile pălcurilor de pădure şi pajiştile xerice de pe brâul aflat deasupra peretelui sunt ocupate pe suprafeţe relativ extinse de tufărişuri de migdal pitic (Prunus tenella Batsch). Formează un tip de habitat natural cu caracter stepic, întâlnit în zonele bine conservate ale silvostepei Transilvaniei. Posedă o valoare conservativă mare (N. Doniţă, 2005).

Fig.3 Tufărişuri ponto-panonice de Prunus tenella

Fig.3 Migdal pitic (Prunus tenella Batsch) în faza de boboc floral

3. Suprafeţe umede

          Sunt caracterizate prin participarea abundentă a speciei Phragmites australis (Cav.) Trin. ex Steud. (Fig.4), indicând cel mai probabil prezenţa unui orizont W, tipic solurilor pseudogleice. Excesul de umiditate provine din apa de precipitaţii aflată în incapacitate de infiltraţie datorată unui orizont impermeabil. Nu s-au întâlnit aici specii înflorite în această perioadă.

Fig.4 Grupări dominate de Phragmites australis (Cav.) la contactul

cu tufârişurile şi pajiştile xerice de pe sectorul superior al rezervaţiei

4. Pajişti xero- şi xero-mezofile                 Comparativ cu pădurile, puţine sunt speciile înflorite aici in această perioadă a anului. Aspectul este dominat de resturile organice ale hemicriptofitelor cu inflorire mai târzie, din anul trecut. Pe alocuri s-au identificat buchete viu colorate de ruscuţă primăvaratică (Adonis vernalis L.). Mai frecvent însă, dar cu talia mult mai redusă s-au întâlnit: cinci degete (Potentilla cinerea Chaix ex Vill.) şi toporaşii de păşune (Viola collina Besser).

          Caracteristic anumitor asociaţii vegetale xero-mezofile de trecere către pajiştile erodate, este elementul eurasiatic (continental) Carex humilis Leyss., desemenea înflorit la data deplasării în teren.

                          
Fig.5 Ruscuţă primăvăratică (Adonis vernalis L.) pe

pajiştile din apropierea abruptului

 
Fig.5 Laptele câinelui (Euphorbia cyparissias L.), unul dintre primii

indicatori ai paşunatului

 
Fig.6 Viola mirabilis L., frecvent întalnită în formaţiunile forestiere de la Râpa Roşie, uşor de recunoscut prin frunzele mari şi lipsa tulpinii  

Fig.7 Stejari pufoşi (Quercus pubescens Willd.) pe păşunile de lângă Râpa Roşie

 
Fig.8 Detalii frunze marcescente de Quercus pubescens Willd.

1 Aspectul reprezintă înfăţişarea pe care o fitocenoză o are într-un anumit moment din ciclul său anual, diferită de la un anotimp la altul (V. Cristea, 2004).

                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                Dan Turtureanu